Pare un thriller științifico-fantastic
Uau, tipii ăștia (Bilal și Känzig) vin cu cifre din ce în ce mai uluitoare pe măsură ce își perfectionează modelul și actualizează datele.
Pare un thriller SF în care protagoniții sapă din ce în ce mai adânc și descoperă că problema este mult mai mare decât credeam.
Permiteți-mi să rezum rapid ce văd în evoluție (pe baza rezumatelor și introducerilor, punctele cheie ies la iveală):
- Mai 2024 (versiunea originală): Aici începe totul. Estimarea lor: o creștere de 1°C a temperaturii globale reduce PIB-ul mondial cu 12% la vârf. Pierdere de bunăstare în valoare actualizată 31%, Costul Social al Carbonului (SCC) 1056 USD/tonă CO2. În scenariul business-as-usual, daune enorme și deja subliniază că variabilitatea temperaturii globale corelează mult mai bine cu evenimentele extreme (de ex. inundații, secete) decât datele la nivel de țară utilizate de panourile anterioare. Prin urmare, daune de șase ori mai mari decât vechile estimări (1-3%).
- August 2024 (rev1): Rafinare minoră, dar similară: SCC 1065 USD, pierdere de bunăstare 29%, încă 12% scădere a PIB-ului. Mai multe mulțumiri, dar esența nu se schimbă prea mult – poate actualizare de date sau ajustare metodologică minoră.
- Noiembrie 2024: Aici numerele încep să crească. SCC 1367 USD, pierdere de bunăstare 25%, dar încă raportează un impact de 12% asupra PIB-ului. Elemente noi: accent mai puternic pe persistența pe termen lung și baza de date actualizată (de ex. indicatorii meteorologici extremi ISIMIP). Introducerea explică mai detaliat de ce variabilitatea globală este mai bună decât cea locală (prezice mai puternic evenimentele dăunătoare).
- Septembrie 2025 (cea mai recentă): Boom! Aceasta este upgrade-ul drastic. Acum o creștere de 1°C reduce PIB-ul mondial cu peste 20% pe termen lung (nu doar la vârf). Pierdere de bunăstare în valoare actualizată peste 30%, SCC peste 1500 USD/tonă. Au trecut la baze de date diferite (Barro-Ursúa + NOAA pentru modelele pe termen lung, Penn World Tables pentru date mai largi) și subliniază că efectul permanent de 1°C este acum o pierdere de peste 20% a PIB-ului. Pentru o încălzire de 2°C până în 2100, pierdere de bunăstare peste 30% – acesta este cu adevărat la nivel de „amenințare existențială”. Asistenți noi (de ex. Krzysztof Lisiecki) și introducerea este mai ascuțită: vechile estimări au subestimat deoarece nu au captat variabilitatea globală.
Ceea ce m-a uimit mai întâi este cât de mult crește dauna estimată în timp – ca și cum realitatea ajunge din urmă modelele, sau noile date (de ex. evenimente extreme recente) pictează o imagine din ce în ce mai întunecată. Nu este doar chestie academică: implică faptul că marile țări (SUA, UE) ar beneficia să decarbonizeze chiar și singure, deoarece costurile sunt mai mici decât daunele.
Realitatea ajunge din urmă modelele – și acum există un standard care afirmă: prețul carbonului nu este o joacă
Este ca un thriller SF care se desfășoară în fața ochilor noștri, în care oamenii de știință nu doar analizează date, ci rescriu realitatea economică a viitorului. Cercetările recente ale lui Bilal și Känzig pictează an după an o imagine din ce în ce mai întunecată a prețului pe care îl plătim pentru schimbările climatice – iar prețul nu mai este doar o metaforă.
Costul Social al Carbonului (SCC), adică costul social al unei tone de emisii de dioxid de carbon, a crescut vertiginos în estimările științifice din 2024.
Seria de actualizări ale modelului (mai, august, noiembrie, apoi cea mai recentă versiune din septembrie 2025) indică toate în aceeași direcție: realitatea este mult mai costisitoare decât credeam anterior.
2024 – doar bănuiam
Conform modelelor de anul trecut, o încălzire globală de 1°C ar putea provoca până la o reducere de 12% a PIB-ului, cu o pierdere de bunăstare în jur de 30%. SCC se mai afla atunci în jurul valorii de 1056 USD/tonă CO₂ – de șase ori mai mare decât estimările anterioare.
2025 – acum știm
Conform celei mai recente versiuni din septembrie 2025, același 1°C vine acum cu o pierdere de 20% a PIB-ului global, daune la bunăstare peste 30% și SCC depășind 1500 USD/tonă. Acesta nu mai este un „cost de mediu”, ci o listă de prețuri a civilizației.
Cercetătorii subliniază: estimările anterioare au subestimat variabilitatea globală – adică fluctuațiile imprevizibile ale climei care conduc de fapt evenimentele extreme (secete, inundații, valuri de căldură). Acesta este lucrul pe care vechile modele nu l-au putut captura, dar realitatea o face acum.
Știința pune acum numere pe supraviețuire
Formula este simplă și înghețată:
1 tonă CO₂ ≈ 1500 USD daune sociale.
Această realizare nu este doar o piatră de hotar științifică, ci și un punct de cotitură economic.
Dacă ne uităm la costul real al emisiilor, chiar și cel mai costisitor program de decarbonizare este mai ieftin decât așteptarea pasivă. SUA, UE – într-adevăr, orice țară – ar beneficia să acționeze chiar și singură, deoarece daunele au depășit de mult costul inacțiunii colective.
Acum există un standard care afirmă toate acestea
Până acum, știința făcea calculele, piața rămânea tăcută. Dar acum a apărut primul standard internațional care leagă cele două lumi:
Indicele Carbonului Legat de Costul Social al Carbonului (SLCI Credit Price Standard™).
Acest cadru conectează direct amprenta de carbon cu daunele sociale:
Daune Sociale (USD) = Amprentă de Carbon (tCO₂) × SCC (USD/tCO₂)
Ceea ce înseamnă că fiecare emisie are un preț cuantificabil, monetar.
Scopul SLCI Credit Price Standard™ este de a se asigura că prețurile creditelor de carbon nu mai sunt o negociere politică sau un compromis de piață, ci o oglindă a daunelor sociale reale.
2035 ca an de convergență
Standardul stabilește un obiectiv clar:
- Până în 2030, prețurile creditelor de carbon trebuie să atingă cel puțin 30–50% din SCC (450–750 USD/tCO₂),
- Până în 2035, ele trebuie să converge complet cu costul social (aproximativ 1500 USD/tCO₂).
Această corecție nu este teoretică. Acesta este prețul rămânerii în viață.
Citiți documentul integral:
SLCI Credit Price Standard™ – Indicele Carbonului Legat de Costul Social al Carbonului
Moneda viitorului nu va fi dolarul sau euro, ci prețul pe tonă de CO₂.
Și acum știm cât valorează.
Sursa: ClimeNews | Kováts Andrea Éva